Singur in intuneric .

    .

    Maria si Victor merg tinandu-se de mana pe strada inundata de lumina calda a apusului . Frunze uscate se prabusesc la intamplare in jurul lor . Nici unul din ei nu spune nimic . Mirosul de ploaie i-a insotit aproape pana la intrarea in casa lui Victor . Acolo , Maria se intinde pe pat si priveste pierduta punctele intamplatoare de pe tavan . Victor a deschis laptopul si a intrat pe un site de stiri locale .
    - Cati ? intreaba Maria .
    - Doi , raspunde el cu o nepasare aproape sadica .
    - E prea mult , ar trebui sa se faca ceva in priivnta asta .
    - Atata timp cat toti asteapta reactia celorlati , nu-ti fa mari sperante , vei fi dezamagita .
    - Dar sunt inregistrati noua ... noua nu e un numar mic , nu cand e vorba despre asa ceva .
    - Pai si ce putem noi sa facem ?
    - Sa depunem o plangere , sa facem un scandal ... ceva ...
    - De parca ne-ar baga cineva in seama ... fii realista .
    - Sunt cat de realista se poate si crede-ma , realitatea asta nu imi place deloc .
    - Nu cred ca ii place cuiva . Oricum , am primit un mesaj de la Adi , zice sa trecem pe la el , vrea a vorbeasca ceva cu noi . Mergem ?
    - E la 10 minute de aici , nu avem nimic de pierdut .
    Cei doi ies din imobil plictisiti si se indreapta cu pasi lenti spre casa prietenului lor . Odata ajunsi acolo , ii gasesc pe alti trei buni prieteni Alexandra , Cezar si Simona . Toti erau seriosi , un lucru nu chiar firesc pentru ei . Alexandra avea ochii rosii ...
    - Why so serious ? intreaba Victor zambind .
    In loc de raspuns , Adi ridica de pe masa o sapca albastra patata de sange . Tacere . Aceea era sapca preferata a lui David , prietenul Alexandrei . Toti sase erau convinsi ca David a fost prins de criminalul care dadea raite prin imprejurimi de cateva zile si pe care politia inca il cauta . Nu lovise inca in orasul lor , doar prin imprejurimi , insa se pare ca acum venise mai aproape ... Speranta lor cea mai mare in acest moment era ca David sa fie inca in viata , iar sangele acela sa provina de la o rana superficiala . Daca era asa , poate ca David era inca acolo , in zona unde Adi i-a gasit sapca , si aveau sa il gaseasca si sa il aduca acasa . Cu toate astea , ceva le spunea ca nu era chiar asa . Adi si Victor erau foarte porniti spre a il cauta , iar Simona era gata sa mearga cu ei . Cezar era prea las sa se bage in asa ceva , ii era prea frica de ce i s-ar putea intampla , Maria era prea fragila pentru asa ceva , iar Alexandra era devastata de gandul ca prietenul ei ar putea fi in mare pericol in momentul de fata , sau ar putea chiar sa nu mai fie in viata . Ochii ei goi erau plini de lacrimi .
    Adi era mai mult decat ingrijorat , era furios . David era cel mai bun priieten al lui , se cunosteau de sapte ani , iar gandul ca ceva sau cineva i-ar fi putut face ceva , l-ar fi putut rani de moarte , l-ar fi putut lasa sa moara in agonie cine stie unde , toate aceste ganduri il deprimau si totodata ii alimentau mania . Deodata , Adi sare de pe scaun si spune :
    - Gata , eu merg sa il caut ... Am gasit sapca la raul de la marginea padurii de langa oras , acolo trebuie sa fie si David , si daca mai e vreo sansa ca el sa fie in viata , eu nu o sa o las sa imi scape , merg sa il caut . Daca vine cineva cu mine , bine , daca nu , la fel de bine , eu merg oricum .
    Ceilalti au mers cu el , nedorind sa il lase singur . Lumina zilei disparea incetul cu incetul , mai aveau maxim o ora pana sa se lase intunericul . Cautau toti , fara sa stie ce aveau sa gaseasca sau daca chiar vroiau sa gaseasca ceva . Alexandra privea permanent in jos , fara un motiv aparent , cand a observat ceva stralucind pe frunza unei flori si la radacina ei ... Era sange . Cand si-a ridicat privirea a vazut exact ce nu vroia sa vada ... un trunchi de copac stropit tot cu sange proaspat , cald ... cel mai probabil era sangele lui David , insa ea nu mai avea timp sa realizeze asta , a inceput doar sa tipe cat o tineau puterile . Ceilalti , care erau la doar cateva zeci de metri distanta , au venit cat au putut de repede . In adancul lor , toti stiau ca David era mort , nu mai ezista nici un dubiu . Alexandra tremura ... in secunda urmatoare a lisinat . Maria a izbucnit in plans . Cezar , mai slab din fire , a fugit spre niste tufisuri , i se facuse rau . Simona l-a urmat imediat . Adi si Victor erau socati ... expresiile lor , ale tuturor , spuneau ceea ce ei nu indrazneau sa spuna ...
    Se lasa deja intunericul ... ceilalti au hotarat sa plece casa , toata treaba asta devenea periculoasa , insa Adi si Victor au hotarat sa ramana , sa gaseasca macar cadavrul lui David . Cei doi continuau cautarea cu ultima scanteie de speranta , fara sa stie ca erau urmariti din spatele copacilor . De la adapostul semiintunericului , criminalul ii privea si ii urmarea , ca un animal ce isi vaneaza prada . Ochii lui ce scaparau de ura dementa stateau atintiti asupra baietilor . Bocancii mari si pasul greu striveau frunzele umede si cele cateva fire de iarba inca verzi . O bucata de teava rupta , colturoasa si ascutita la un capat , pe jumatate acoperita de numeroase straturi de sange , de la cele zece victime , statea ferm in mana butucanoasa . Cu pasi de felina , e apropie de Adi . Acum era la doi-trei metri de el . Adi a auzit ceva fosnind , insa cand a realizat pericolul in care se afla , era deja prea tarziu , teava i-a intrat in spate si sangele a tasnit prin ea . Adi a cazut in genunchi , apoi s-a prabusit cu fata la pamant . Camasa ii era imbibata de sange cald , la fel si pamantul de sub el ... Vantul i-a suflat parul de peste fata , cat pentru a dezvalui o privire ingrozita , de sticla .
    Victor era paralizat de frica , insa impins de adrenalina pe care acum o simtea in sange , care il facea sa se simta ca si cum nu ar mai fi fost el , ca si cum ar fi fost sub influenta drogurilor , a luat-o la fuga printre tufisurile care ii zgariau mainile pana la sange . Insa el nu mai simtea , singurul lui gand era sa scape cu viata . Alerga spre oras , spre civilizatie , locul unde putea primi adapost si ajutor . Din partea opusa insa , venea Simona cu intentia sa ii convinga pe cei doi sa se intoarca , fara sa stie ca astfel isi punea viata in pericol . In graba lui , Victor s-a trantit in Simona . "Fugi !!! " a strigat el si si-a continuat bulversat traiectoria . Simona nu a realizat pericolul si in loc sa fuga a ramas acolo , privind-ul pe Victor alergand printre copacii acum mai rari si mai mici . In urmatoarele doua secunde a vazut o ditamai namila in spatele ei . Ceva ascutit i-a strapuns mana si in acelasi timp un tipat de teroare i-a strapuns corzile vocale . A incercat sa fuga dar , ca o pisica ce se joaca cu soarecele , criminalul se juca cu ea si nu o lasa sa plece . I-a scos teava din mana si i-a infipt-o in picior . In momentul contactului dintre metal si carnea ei , Simona a simtit o caldura neplacuta raspandindu-i-se in tot corpul , apoi piciorul i-a amortit . Dar o durea , o durea ingrozitor . S-a prabusit imediat . Ucigasul s-a napustit asupra ei pentru a da lovitura finala . Fata a incercat in zadar sa se apere cu unghiile , pumnii si picioarele , in cateva secunde , teava grea i-a patruns prin craniu cu o forta remarcabila , zdrobindu-i cutia  craniana si strivindu-i creierul . A murit pe loc ... a ramas acolo cu ochii lipsiti de stralucire si de orice expresie . O dara fina de sange ii siroia din coltul gurii , stralucind in lumina lunii . Umbrele sinistre ale copacilor tremurau peste cadavrul ei . Ucigasul plecase dupa Victor.
    Cat timp fusese ucisa Simona , Victor aproape ajunse in oras . Ochii ii erau plini de lacrimi , isi pierduse trei prieteni dar stia ca daca vrea sa scape cu viata , va trebui sa se controleze . In timp ce se gandea la asta a auzit sunete de pasi in spatele lui , departe printre copaci . Venea dupa el . Pulsul incepea sa ii accelereze , ii batea mai tare ca oricand . Alerga atat de repede , incat isi arunca practic picioarele in fata si in spate pentru a se deplasa . Nu alergase atat de repede in toata viata lui . In sfarsit , era intr-o zona civilizata , o trada normala si cateva case . A inceput sa strige dupa ajutor , insa nu ii raspundea nimeni . Pasii se auzeau acum mai aproape . Nu se mai auzea nimic , absolut nimic inafara de vantul care misca incet frunzele muribunde si cativa greieri singuratici . Aerul mirosea a sange si cumva a moarte . Era un miros subtil si totusi atat de prezent in aer , incat ii provoca lui Victor ameteala . Presiunea crestea din ce in ce mai mult , iar Victor respira din ce in ce mai greu . Statea in mijlocul strazii . Singurele surse de lumina erau cateva felinare ce imprastiau o lumina galbuie , oarba , pe o raza mult prea mica si luna care incepea deja sa se acunda dupa nori . Linistea fu intrerupta de un zgomot in spatele lui . Inainte de a-si da seama ce se petrece , teava i-a intrat in gamba . A izbucnit intr-un urlet de o intensitate aproape inumana , apoi a cazut pe asfaltul rece . Capul i s-a izbit cu brutalitate de pamant . Niste localnici au iesit atunci sa afle ce se intampla si au vazut un barbat masiv , purtand o geaca uzata de piele si un fes bleu-marin extragand ceva din piciorul unui adolescent prabusit in strada . Sotia localnicului a inceput sa tipe in timp ce el alerga spre baiat . Criminalul o luase la fuga printre copacii pe jumatate goliti de frunze . Mergea spre rau .
    Luna disparuse acum de tot sub nori . Sange proaspat se scurgea de-a lungul tevii . Cadavrul Simonei era exact asa cum il lasase . Ii ridica mana si o lasa sa cada lipsita de viata . O apuca de picioare si o taraie prin frunzele umede . Simona avea acum frunze in par si pe haine . Lasa in urma o dara lata de sange . O duse langa rau si o arunca neglijent peste cadavrul lui Adi . Pleca apoi in josul raului , unde copacii deveneau mai desi . Se intoarse de acolo cu o roaba veche si ruginita . Ii arunca pe amandoi in roaba , unul peste altul . Piciorul lui Adi atarna in partea stanga , lovindu-se de roata la cate un hop . Capul deformat al Simonei atarna si el , aproape cazand si picurand sange la fiecare secunda . La fiecare perturbare mai puternica se ridica putin , parca privind-ul pe criminal si cerand o explicatie , insa in urmatoarea fractiune de secunda carea la loc , lovindu-se de marginea roabei .
    Intre timp , localnicii care l-au Salvat pe Victor au chemat politia si o ambulanta . La spital s-a descoperit ca rana lui Victor era destul de grava , dar piciorul inca ii putea fi salvat . Tanarul a fost operat si cusut , apoi internat intr-un salon separat . La 15 minute , cand s-a trezit din anestezie , Victor a fost , desigur , bombardat de intrebari .


Partea a doua va veni dupa data de 11 iulie . [apropo de titlu , va avea mai multa legatura cu partea a doua]


.

[ Insert stupid unrelated title ]

    Salut , lume [ lumea = cele maxim 10 persoane care o sa citeasca asta ... sunt foarte optimista :D ]Am decis sa o las asa pe Sally , pentru moment . Dar nu va agitati [nu ca v-ati face voi griji , sau ceva :) ] , voi publica alte povesti pana decid sa o readuc pe Sally la viata  . Daca am putin noroc , public una diseara , daca nu , maine . Salutari din hawaii .

Pauza :D

    Hi everyone , Ce faceti , cum va merge , cum va e viata  ? Nu voi scrie in ultimele 12 zile , pentru ca merg in tabara ... Eu ma bucur si probabil va bucurati si voi , avand in vedere ca scapati de massurile mele . Oricum , daca cineva vrea sa afle ce se mai intampla cu Sally [nu cred ca vrea cineva , dar inca mai am un pic de optimism in mine] , lasati un comentariu ... si daca se poate sa imi spuneti si de ce vreti sa stiti [ daca vreti ] , v-as fi recunoscatoare . Daca vad ca e cineva interesat , poate scriu maine partea a 4-a , daca nu , o las pe Sally in pace . Apropo , cu ocazia unei postari mai normale , vreau sa va multumesc celor care mai vizitati din cand in cand blogul asta <3 . Firma noastra va multumeste si va ureaza sarbatori fericite !

Sally - 3

    Sally se trezeste si tot ce vede e lumna rasaritului patrunzand violent prin perdeaua prea transparenta . Isi aminteste bine ce a visat , dar cel mai bine ii revine in minte imaginea lamei cutitului , o starlucire sinistra , un rosu atat de vibrant , sangele reflectand lumina lunii si ranjetul dement al ucigasului . Decide totusi sa lase toate astea la o parte , la urma urmelor a fost doar un cosmar , nu e cazul sa faca din asta o tragedie . Se linisteste si se imbraca rapid , aproape fara sa se gandeasca la ce pune pe ea . Dintr-un motiv anume , nu stie de ce , se simte mult mai agitata decat ar recunoaste vreodata ca este . Merge in baie pentru rutina zilnica , si atunci isi vede reflexia pentru prima oara in acea zi , iar ceea ce vede o surprinde . Arata obosita , chiar epuizata . Insa ea stie ca a dormit destul de mult . Oricum , prefera sa creada ca e doar o intamplare . In plus , se intampla chiar de ca oamenii sa se trezeasca cu fete obosite , nu e prima si nici ultima persoana care trece prin asa ceva , deci va ignora toate astea si isi va petrece ziua ca o persoana normala , intr-un mod foarte normal , va fi o zi in care se petrec doar lucruri normale , fara vise ciudat de realiste si violente si fara oameni carora li se topesc fetele , nimic iesit din comun . Asa ca merge in bucatarie , increzatoare in propriile forte si in normalitatea zilei . Va lua un mic dejun satios , apoi va deschide televizorul si se va uita la o emisiune sau la un film sau la orice altceva se difuzeaza . Da , suna perfect , perfect normal ... plictisitor , monoton , dar normal . Nu are ce sa mearga rau ... totul e bine , life's good ... Asa ca Sally intra in bucatarie si il vede pe tatal ei citind un ziar ... nimic ciudat la asta .

    -Sally , ai auzit ? 

    -Ce , ce sa aud ? raspunde Sally pasiva .

    -"Spencer Marshal ucis de criminalul misterios" ... e ciudat , asculta : "Tanarul a fost gasit in aceasta dimineata mort pe proprietatea unui localnic , Tyler Scott , care , mergand dimineata ca sa isi verifice cultura de pomi fructiferi l-a vazut zacand fara viata , cu o lovitura mortala de cutit in piept . Tanarul avea doar 16 ani , iar parintii lui indurerati se roaga acum ca ucigasul sa fie prins si pedepsit cum se cuvine " . Destul de aiurea . Adica , cine ar ucide un adolescent de 16 ani asa , fara motiv ? E destul de periculos faptul ca e inca in libertate . Sa nu mai iesi din casa singura pana dispare tipul ... sau tipa ... din peisaj , ai inteles ? 

    Nici un raspuns ... 

    - Sally , eu vorbesc singur aici ? 

    Sally era deja in camera ei , stand in coltul patului , cu barbia in genunchi . Asa ceva nu era posibil , cum ar fi putut sa viseze ea moartea acelui Spencer , ce legatura avea ea cu toate astea , aveau toate evenimentele astea ciudate legatura cu venirea ei in Coventry ? Atat intrebari si nici un raspuns consistent . Dupa 10 minute , cand s-a mai linistit - chiar daca linistit e prea mult spus - s-a intors la micul dejun , sperand ca tatal ei sa nu o intrebe ce a patit , pentru ca nu avea nici un raspuns credibil pentru el . Ce ar fi putut sa ii spuna , ca acu aproape o sapamana vazuse fata unui barbat de pe strada topindu-se in timp ce el "zambea" detasat si ca aeara visase stirea de pe prima pagina ? Nu , nu ii putea spune asa ceva , in nici un caz . Ar fi crezut ca fiica lui si-a pierdut complet mintile . Cu peranta ca tatal ei nu va fi curios in legatura cu nimic , Sally incepe sa manance . 

    - De ce ai plecat asa adineaori ? 

    - Asa cum ? 

    - Nu fa pe proasta , Sally , nu ma pacalesti . Ce se intampla ... il cunosteai pe Spencer asta ? 

    Tatal ei tocmai i-a oferit raspunsul perfect pe tava ; i-ar spune adevarul , dar prefera sa lase asta pe mai tarziu ... mult mai tarziu ... poate niciodata , da , ar fi perfect daca nu ar trebui sa ii spuna vreodata .

    - Da , il cunosteam ... 

    - Oh ... imi pare rau atunci .

    - E ok , tata ... e ok . 

    - Esti sigura ca esti bine ? Nu pari in apele tale .

    - Da , sunt doar ... obosita .

    Scuza universala , oboseala . A ajutat-o , totusi in acest caz , tatal ei a crezut-o , asa ca Sally s-a retras in camera ei din nou . Nu mai stie ce sa creada si ce sa faca ... Chiar in acel moment , un tiuit puternic , un sunet ce seamana cu zgariatul cu unghiile pe tabla sau cu furculita pe o farfurie , doar ca mult mai intens , aproape asurzitor ii explodeaza in partea dreapta a creierului , apoi se muta incet in partea stanga . Aproape imediat se transforma intr-un ras , mai mult un chicotit , la fel de deranjant , care o face pe Sally sa tipe disperata , cat o tin puterile . Zgomotul acela infernal e atat de puternic , incat o face pe Sally sa simta o presiune ciudata in urechi si in mijlocul capului . Tipand in continuare , cade brusc pe podea si se chirceste , acoperindu-si urechile cu mainile . Tatal ei trage speriat de usa , incercand sa o deschida . Nu poate . Sally a inchis-o . A inchis-o , uitase de asta .. de ce nu a lasat-o deschisa , ce a fost in capul ei ? ... nu stie , probabil nu se astepta ca asa ceva sa se intample . Zgomotul creste in intensitate , iar Sally se panicheaza si isi inclesteaza mainile in jurul capului . In neatentia si disperarea ei , nici nu observa ca si-a zgariat un obraz si ca si-a rupt o mica parte din lobul urechii stangi ... sunetul e din nou acel tiuit ingrozitor , si continua sa fie tot mai prezent in capul ei . Sare in picioare , e confuza , nu stie incotro sa o ia , tiuitul nu o lasa sa gandeasca . Incepe dintr-o data sa dea cu pumnii si picioarele in usa , si , intr-o incercare si mai disperata de a iesi , incepe sa zgarie usa si isi rupe o complet doua unghii . O durere ascutita ii patrunde prin mana si ii ajunge pana in maxilar . Sangele e acum imprastiat pe usa si pe tricoul ei ... Vederea lui o face sa lesine pe loc .

Va urma 

Sally - 2

    Sally e paralizata langa fereastra . Nu ii vine sa isi creada ochilor . Ea este cea mai sceptica persoana pe care a cunoscut-o vreodata , nu a crezut niciodata in supranatural , iar acum toate principiile pe care isi construise viata de pana atunci sunt zgduite din temelii . Stabilitatea ei mintala a incasat o lovitura de proportii , dar inca se tine bine , asa ca Sally se foloseste de acea simpla "terapie" , atat de folositoare , si anume autosugestia . In ciuda faptului ca , in adancul ei stie ca ceea ce a vazut nu a fost doar rodul imaginatiei sale , continua sa nege totul . Se indreapta tremurand spre pat spunandu-si "Mi s-a parut , mi-a venit soarele ala de dimineata in ochi ... da , asta trebuie sa fie , soarele ... oricum , asa ceva nu e posibil ... ochi care se topesc pe fata cuiva ... e ridicol , e imposibil , cine ar crede ca asa ceva e real ? Nimeni , mie doar mi s-a parut ca vad ceea ce am ... ce mi s-a parut ca vad ... asaaa .... " . Merge in bucatarie si se aseaza incet pe unul din scaune , isi sprijina capul intre palmele inca tremurande si priveste in gol . Vrea sa isi lase mintea tulburata sa se calmeze , vrea sa se desprinda de lumea aceasta si sa plece undeva , oriunde altundeva , sa uite de toate ; vrea sa isi recapete atitudinea degajata de acum cateva minute ... totusi , sa stea aici holbandu-se la puncte intamplatoare de pe pereti nu o ajuta cu absolut nimic , asa ca decide sa traga un pui de somn . Nu e obosita , pentru ca abia s-a trezit , dar spera ca atunci cand se va trezi va fi totul bine si va uita totul ... da , sa doarma ar fi o idee buna ... Ajunge in camera ei , cade in patul dezordonat si inchide ochii . Incepe sa respire din ce in ce mai incet , incepe sa se relaxeze din ce in ce mai mult , pana cand , in cele din urma isi golste mintea de orice gand si adoarme in sfarsit .
     Viseaza . Viseaza intuneric , bezna absoluta si o singura mana scheletica , acoperita doar cu o pielita de culoare caramizie , dotata cu unghii maronii-galbene , cu un aspect atat de bolnavicios si batran , incat o fac pe Sally sa simta nevoia sa vomite . Mana aceea inainteaza , si inainteaza , si inainteaza spre ea pana cand fata aproape ca ii simte unghiile scarboase impregnandu-i-se in piele . Nu se poate misca , o forta invizibila o tine in loc , iar gandul ca acea chestie ar putea sa o atinga ii provoaca numai repulsie si dezgust . Devine din ce in ce mai agitata si un strigat disperat despica membrana fina de tacere ce o inconjoara . Se trezeste . Nu a dormit decat o ora , dar a fost destul ca sa isi dea seama ca ceva se inampla . Nu avusese cosmaruri de la 7 ani , de cand si-a vazut cainele calcat de un camion ... Dar in mintea ei , si cosmarul acesta a fost doar o intamplare , nimic semnificativ , iar sentimentul ciudat pe care il simtea , ca si cum ceva nu foarte placut avea a se intample , si sentimentul acela era doar din cauza cinei pe care poate nu o digerase bine, sau poate din cauza stresului , din cauza mutarii , sau , cine stie ... poate pur si simplu nu ii prieste ceva din locul asta , orasul si toate astea . In momentul acela , tatal ei intra in camera si o vede stand inerta pe patul nefacut , uitandu-se la el cu expresie faciala ce nu dezvaluie nimic bun .O intreaba ce are , de ce a dormit atat , daca se simte rau ... nu primeste nici un raspuns ... se apropie de ea , si o intreaba ingrijorat : "Sally , ce ai patit" . Atunci ea tresare . A fost atat de absorbita de propriile ganduri , incat nu si-a observat tatal intrand in camera . Acum ca  el e aici , ea incearca sa ii explice ca totul e bine , ca nu are nimic , ca e doar obosita si stresata din cauza mutarilor , chiar daca , in strafundurile subconstientului sau stie ca e ceva mai mult de atat , dar e mult prea ingrozita de necunoscut , asa ca daca nu poate recunoaste in fata propriei persoane ca ceva se intampla , daca nu cu locul acesta , cel putin cu ea , atunci cum ar putea recunoaste asta in fata tatalui sau ? Nu , nu poate , pentru ca in mintea ei , asa ceva nu exista . Nu accepta aceste idei si gata .
    In urmatoarele zile , nimic iesit din comun nu a avut loc , totul a decurs intr-un mod foarte linistit , iar Sally aproape dase uitarii evenimentele trecute . Era liniste , totul era perfect , fata incepuse sa se acomodeze cu orasul , incepea sa ii placa aici , asta pana intr-o noapte in care un comar mai realist decat orice vis pe care l-a avut vreodata i-a tulburat somnul pana atunci atat de linistit . Sally a visat ca era intr-o padure , mai mult ca o adunatura de copaci , care era prea mica pentru a fi supraapreciata ca fiind o padure , dar oricum , locul era inconjurat de copaci , tot felul de arbori inalti si lunguieti , ale caror frunze se tineau cu ultimele puteri de crengi ... pamantul si frunzele deja intrate in putrefactie de sub picioarele ei erau imbibate de apa de ploaie . A auzit fosnetul ud si si ruperea catorva crengute in spatele ei . Cand s-a intors a vazut un barbat masiv tinand in mainile butucanoase un cutit de bucatarie , simplu , mic , dar mortal in mainile unei asemenea namile . Abia atunci si-a dat seama ca uriasul acela a trecut prin ea , ca si cum ea nici nu ar fi fost acolo si s-a indreptat spre un tanar de aproximativ 15-16 ani . Tanarul respectiv era paralizat de frica , se ruga pentru viata lui , isi implora ucigasul sa il lase in viata . Acesta , insa , a ignorat complet tot ce a zis baiatul . Cu un amonte gigantic de sange rece , i-a infipt cutitul in cavitatea toracica si i-a strapuns plamanul drept , apoi l-a intors cu satisfactie de doua ori in sensul opus acelor de ceasornic si l-a smuls dintre coastele baiatului , improscandu-si hainele si o parte din copacii din jur cu sange . Apoi sta pur si simplu acolo , privindu-l pe tanar sangerand de moarte si zbatandu-se in agonie . Sally priveste si ea mai mult impotriva vointei proprii . Criminalul ridica lama cutitului in bataia lunii , care se reflecta in pata uniforma de sange proaspat care o acopera . Un ranjet feroce se contureaza pe fata oribila a ucigasului . Sally vrea sa se trezeaca din acest vis oribil . Dorinta ii este indeplinita . Se trezeste agitata , obosita , cu lacrimi curgandu-i neoprite pe obraz ...

Va urma 

Sally - 1

   Coventry , 1993

    O atmosfera cenusie a pus stapanire pe oras si pe imprejurimile lui . Ploaia continua sa ude asfaltul dur de aproape patru ore . E a doua ora a dupa-amiezii si totusi norii densi de ploaie ofera o tenta de semiintuneric . Acesta este de departe cea mai monotona si totusi cea mai inspirativa priveliste pe care a vazut-o Sally vreodata . Cu un mic efort , ea e desprinde din scaunul vechi , dar comod , de langa  fereastra si , totodata , din starea de melancolie pe care i-o induce ploaia si se indreapta lenesa spre bagajele inca neatinse . Le arunca o privire dezinteresata si decide sa amane despachetarea lor inca putin , doar cat sa se intinda putin pe patul din stanga ei . E un pat mic , pentru o singura persoana , dar care , in mintea obisita a fetei , pare urias , pufos , numai bun ca ea sa se afunde in el .  Se arunca peste astenuturile curate si noi , si un miros de levantica ii inunda narile . E atat de placut , ar putea sta asa o vesnicie . In timp ce trece din lumea noastra spre cea a viselor , i e pare ca salteaua e atat de moale , incat a putea foarte usor sa treaca prin ea . I se pare ca salteaua e facuta din ceva pufos , delicat , insa nu ceva lumesc , e o senzatie straina si cu toate acestea neobisnuit de placuta . Materia aceea ciudata se dezintegreaza cumva , iar moleculele sale se transforma in molecule de aer ... iar Sally acum pluteste deasupra a toti si toate , se simte usoara , mai usoara decat un balon de sapun si e purtata de o briza placuta , dulce de vara ... e dusa ..departe , departe , spre nicaieri si spre oriunde , cand ... 

    - Sally , vino in bucatarie ! 

    Vocea puternica a tatalui sau o smulge din neant si o arunca cu brutalitate inapoi in patul care acum parca a devenit mai putin comod decat inainte .Se uita buimaca la ceasul de mana , care ii da de inteles ca a dormit cinci ore . Vrea sa adoarma inapoi , e epuizata dupa drumul de 16 ore . Fara sa vrea intra din nou in starea dintre vis si realitate , e gata sa treaca din nou dincolo , pe taramul linistii , propetimii , pe taramul viselor ei , insa vocea tatalui sau ii strapunge din nou timpanele : 

    - Sally , in bucatarie , acum , cineva vrea sa te vada ! Si daca se poate , vino azi , daca nu iti cer prea mult , multumesc frumos ! 

    Ea bombaneste ceva si incepe sa rascoleasca valiza mare si plina de haine de langa usa in cautarea unui tricou . Intr-un sfarsit , ajunge in bucatarie , unde il vede pe tatal sau Luke Palmer stand la masa cu un batran simpatic , inalt si inca in putere , dupa cum se vede . E ingrijit si are un aer foarte elevat . Batranul se intoarce catre ea si ii spune : 

    - Buna seara , domnisoara Palmer , numele meu este Alfred Brewer , profesor de mitologie la Universitatea  Coventry . 

    - Imi pare bine sa va cunosc , domnule Brewer .

    Conversatia continua , insa este una formala si neinteresanta . A fost prima conversatie a lui Sally cu persoana despre care nu stia ca avea sa o ajute pe viitor mai mult decat si-ar fi imagnat . Dupa ce domnul Brewer a plecat , Sally a depachetat bagajele , pastrand o urma de dezinteres , ce persista de la ora doua , de cand s-a lovit de problema bagajelor prima oara . A adormit tarziu , dar datorita oboselii , a adormit usor si a avut un somn linistit , fara sa aiba vreo idee asupra a ceea ce avea sa se intample a doua zi . 

    Razele soarelui de dimneata ii mangaie obrazul , pentru ca , peste doua minute sa isi reverse neplacut lumina in ochii ei adormiti , sa ii faca pupila sa se contracte dureros si sa o trezeasca . Sally se ridica in capul oaselor si , dupa cateva momente in care vede doar o ceata translucida , provocata in ochii ei de catre lumina deranjanta , isi da seama ca e intr-o camera straina . Se uita nedumerita in jur , apoi isi aminteste ; s-a mutat , nu mai locuieste in Ohio , acum e in Coventry , da , s-a mutat ieri , da , si a vazut acea priveliste interesant de monotona . Acea priveliste ... ceva dinauntrul ei o impinge parca spre fereastra ca sa o revada . Imaginea pe care o vede este aceeasi si totusi este cu mult diferita . Da , ii lipseste ceva , ii lpsesc picaturile grele de ploaie , semiintunericul acela cu un ciudat efect de calmant , iar ei ii lipseste starea necesara pentru a identifica ceva special , orice . Asta pana cand un strain de pe strada , un barbat de aproximativ treizeci de ani ii arunca o privire maligna , din care scapara o rautate amestecata cu o anume pofta satifacuta . Zambetul i se lateste , metamorfozandu-se intr-un ranjet hidos ce lasa vederii colti parca aruncati la intamplare in cavitatea sa bucala , iar irisul se amesteca cu pupila si cu restul ochiului sau stang , facundu-l sa aiba culoarea unui verde inchis gretos . celalalt ochi se topeste si curge pe fata lui , devenind o substanta albicioasa si gelatinoasa . Sally e paralizata de spaima , nu stie cum sa reactioneze ... temura ca un pui de pasare cazut din cuib si ramas singur in ploaie ... clipeste o singura data , iar aratarea e din nou un om normal care nu se uita la ea cu ochi deformati si malefici , care nu ranjeste sadic , si care isi vede detasat de drum , balanganindu-si servieta formala in fata si in spate ... Sally ramane blocata in fata ferestrei . 

      Va urma

Ganduri la intamplare :D

      


        Stau .... si ma gandesc .... nici nu stiu la ce .... totusi .... imi e putin frig ... nu sunt obsedata de caldura , sa stau la 20 de grade cu geaca la bord , dar totusi ..... si imi aduc aminte de vara .......

        Vara ... superb anotimp ..... perfect pentru cele mai mari tampenii din viata ta ..... plimbarile lungi de cateva ore, ascultand muzica pe telefon , muzica de care te saturi la un moment dat si iti vine s ii zici proprietarului : "haii frateee ! da`l mai tare si inchide`l !!! " ,  razand cu lacrimi de orice fenomen posibil , chiar daca nu era nici macar amuzant ,...... si dupa aia: "-Au , picioarele ..... cat am de mers pana acasa , numai Dmnezeu ma stie... ".... Intrebare ... cine te-a pus sa te pornesti ? /:) .............Dar nu ai de ales si mergi ... mergi ..... mergi pana iti cad picioarele ..... Partea buna e ca ai companie .... acea prietena cu care petreci 75% din vara  .....  Imi  aduc aminte de ea foarte bine .... cum stateam pe rotile bicicletei care a rezistat eroic 2 luni si jumatate ... povestind cele mai mari prostii si perversitati care s-au auzit vreodata .......razand de ceilalti  ... mai ales de acea amica minunata care , cu toate ca a crescut odata cu noi , la tara , se purta ca si cum ar fi crescut in varful blocului ... se speria de gaini , pisici ... tot ce misca , insa mai ales de cai ...... Daca trecea o caruta pe strada , HOP! , in varful gardului si da`i la urlat , ca te musca iapa .......

        Tot vara ..... vesnicele telenovele ......... "Acasa TV" e mic copil pe langa ce se petrece la noi ....... "X a zis ca nu o iubeste pe Y , ca oricum pleaca in italia in cateva saptamani , s-au combinat de forma " .... " ***oi c**va dreq sa`i *** ... EA ?! ea vorbeste ? ce are cu mn ? , am barfit-o vreodata ??? .......... - Desteapto , da` acum ce faci ? ........ - Ei , asta e altceva .... " ........ si tot asa ...... Razboaie cu cate 5 tabere diferite si "razboinici" ce apartin de toate 6  ........  Sa nu mai vorbim de drame .... "Vai , m-a parasit , de ce ?! ... de ce eu ? ... ce are ea si eu nu am :(( ? ... nu mai am pentru ce trai ... bla bla ..." ... Peste 2 zile , altu` la rand .... si desigur , incep dulcegariile : "-Ce faci iuby , ai  dormit bine ? ... -Da , pentru ca te-am visat pe tine .... -Serios ? ce faceam ? ... - Eram noi doi intr-o poenita cu luna ..... etc ." ......... Oricum , apar "probleme" ... probleme serioase : "vai , a salutat-o pe aia , ma inseala ".... "nu mi-a dat mesaj de o ora , nu-i mai pasa de mine" ... "nu ne-am vazut toata dimineata , nu mai vrea sa ma vada "...... si ciclul se reia ...

        Oricum , asta se intampla doar la persoanele carora "le pasa" ..... restul ..... chiar nu stiu ce e cu restul .... dar oricum , cea mai obisnuita activitate , si cea mai "funny" era iesitul la "agatat" ..... Noi , "astea mari" , agatam tot ce misca si avea varsta legala , "alea mici" , erau in extaz daca primeau un claxon . Veneau la noi si incepeau : "Fata ! ne`a claxonat unu` cand veneam de la aia ! ... ... .... ce nesimtit :-" . "

        Din pacate totul are un sfarsit ... incepe scoala , e ceva ge Armaghedon sau "Razboiul lumilor" .... Toti lupta pentru spravietuire , fiecare pentru el ... si ajungi sa te imbolnavesti de diverse boli ... "chiulangita" , "plictiseala acuta" , ajungi sa ai crize de disperare si lipsa de pofta de viata in stadiu avansat ..... dar asta e viata ..... cum zicea odata un om destept "la tatzi nii greu" ...