O atmosfera cenusie a pus stapanire pe oras si pe imprejurimile lui . Ploaia continua sa ude asfaltul dur de aproape patru ore . E a doua ora a dupa-amiezii si totusi norii densi de ploaie ofera o tenta de semiintuneric . Acesta este de departe cea mai monotona si totusi cea mai inspirativa priveliste pe care a vazut-o Sally vreodata . Cu un mic efort , ea e desprinde din scaunul vechi , dar comod , de langa fereastra si , totodata , din starea de melancolie pe care i-o induce ploaia si se indreapta lenesa spre bagajele inca neatinse . Le arunca o privire dezinteresata si decide sa amane despachetarea lor inca putin , doar cat sa se intinda putin pe patul din stanga ei . E un pat mic , pentru o singura persoana , dar care , in mintea obisita a fetei , pare urias , pufos , numai bun ca ea sa se afunde in el . Se arunca peste astenuturile curate si noi , si un miros de levantica ii inunda narile . E atat de placut , ar putea sta asa o vesnicie . In timp ce trece din lumea noastra spre cea a viselor , i e pare ca salteaua e atat de moale , incat a putea foarte usor sa treaca prin ea . I se pare ca salteaua e facuta din ceva pufos , delicat , insa nu ceva lumesc , e o senzatie straina si cu toate acestea neobisnuit de placuta . Materia aceea ciudata se dezintegreaza cumva , iar moleculele sale se transforma in molecule de aer ... iar Sally acum pluteste deasupra a toti si toate , se simte usoara , mai usoara decat un balon de sapun si e purtata de o briza placuta , dulce de vara ... e dusa ..departe , departe , spre nicaieri si spre oriunde , cand ...
- Sally , vino in bucatarie !
Vocea puternica a tatalui sau o smulge din neant si o arunca cu brutalitate inapoi in patul care acum parca a devenit mai putin comod decat inainte .Se uita buimaca la ceasul de mana , care ii da de inteles ca a dormit cinci ore . Vrea sa adoarma inapoi , e epuizata dupa drumul de 16 ore . Fara sa vrea intra din nou in starea dintre vis si realitate , e gata sa treaca din nou dincolo , pe taramul linistii , propetimii , pe taramul viselor ei , insa vocea tatalui sau ii strapunge din nou timpanele :
- Sally , in bucatarie , acum , cineva vrea sa te vada ! Si daca se poate , vino azi , daca nu iti cer prea mult , multumesc frumos !
Ea bombaneste ceva si incepe sa rascoleasca valiza mare si plina de haine de langa usa in cautarea unui tricou . Intr-un sfarsit , ajunge in bucatarie , unde il vede pe tatal sau Luke Palmer stand la masa cu un batran simpatic , inalt si inca in putere , dupa cum se vede . E ingrijit si are un aer foarte elevat . Batranul se intoarce catre ea si ii spune :
- Buna seara , domnisoara Palmer , numele meu este Alfred Brewer , profesor de mitologie la Universitatea Coventry .
- Imi pare bine sa va cunosc , domnule Brewer .
Conversatia continua , insa este una formala si neinteresanta . A fost prima conversatie a lui Sally cu persoana despre care nu stia ca avea sa o ajute pe viitor mai mult decat si-ar fi imagnat . Dupa ce domnul Brewer a plecat , Sally a depachetat bagajele , pastrand o urma de dezinteres , ce persista de la ora doua , de cand s-a lovit de problema bagajelor prima oara . A adormit tarziu , dar datorita oboselii , a adormit usor si a avut un somn linistit , fara sa aiba vreo idee asupra a ceea ce avea sa se intample a doua zi .
Razele soarelui de dimneata ii mangaie obrazul , pentru ca , peste doua minute sa isi reverse neplacut lumina in ochii ei adormiti , sa ii faca pupila sa se contracte dureros si sa o trezeasca . Sally se ridica in capul oaselor si , dupa cateva momente in care vede doar o ceata translucida , provocata in ochii ei de catre lumina deranjanta , isi da seama ca e intr-o camera straina . Se uita nedumerita in jur , apoi isi aminteste ; s-a mutat , nu mai locuieste in Ohio , acum e in Coventry , da , s-a mutat ieri , da , si a vazut acea priveliste interesant de monotona . Acea priveliste ... ceva dinauntrul ei o impinge parca spre fereastra ca sa o revada . Imaginea pe care o vede este aceeasi si totusi este cu mult diferita . Da , ii lipseste ceva , ii lpsesc picaturile grele de ploaie , semiintunericul acela cu un ciudat efect de calmant , iar ei ii lipseste starea necesara pentru a identifica ceva special , orice . Asta pana cand un strain de pe strada , un barbat de aproximativ treizeci de ani ii arunca o privire maligna , din care scapara o rautate amestecata cu o anume pofta satifacuta . Zambetul i se lateste , metamorfozandu-se intr-un ranjet hidos ce lasa vederii colti parca aruncati la intamplare in cavitatea sa bucala , iar irisul se amesteca cu pupila si cu restul ochiului sau stang , facundu-l sa aiba culoarea unui verde inchis gretos . celalalt ochi se topeste si curge pe fata lui , devenind o substanta albicioasa si gelatinoasa . Sally e paralizata de spaima , nu stie cum sa reactioneze ... temura ca un pui de pasare cazut din cuib si ramas singur in ploaie ... clipeste o singura data , iar aratarea e din nou un om normal care nu se uita la ea cu ochi deformati si malefici , care nu ranjeste sadic , si care isi vede detasat de drum , balanganindu-si servieta formala in fata si in spate ... Sally ramane blocata in fata ferestrei .
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu