Singur in intuneric .

    .

    Maria si Victor merg tinandu-se de mana pe strada inundata de lumina calda a apusului . Frunze uscate se prabusesc la intamplare in jurul lor . Nici unul din ei nu spune nimic . Mirosul de ploaie i-a insotit aproape pana la intrarea in casa lui Victor . Acolo , Maria se intinde pe pat si priveste pierduta punctele intamplatoare de pe tavan . Victor a deschis laptopul si a intrat pe un site de stiri locale .
    - Cati ? intreaba Maria .
    - Doi , raspunde el cu o nepasare aproape sadica .
    - E prea mult , ar trebui sa se faca ceva in priivnta asta .
    - Atata timp cat toti asteapta reactia celorlati , nu-ti fa mari sperante , vei fi dezamagita .
    - Dar sunt inregistrati noua ... noua nu e un numar mic , nu cand e vorba despre asa ceva .
    - Pai si ce putem noi sa facem ?
    - Sa depunem o plangere , sa facem un scandal ... ceva ...
    - De parca ne-ar baga cineva in seama ... fii realista .
    - Sunt cat de realista se poate si crede-ma , realitatea asta nu imi place deloc .
    - Nu cred ca ii place cuiva . Oricum , am primit un mesaj de la Adi , zice sa trecem pe la el , vrea a vorbeasca ceva cu noi . Mergem ?
    - E la 10 minute de aici , nu avem nimic de pierdut .
    Cei doi ies din imobil plictisiti si se indreapta cu pasi lenti spre casa prietenului lor . Odata ajunsi acolo , ii gasesc pe alti trei buni prieteni Alexandra , Cezar si Simona . Toti erau seriosi , un lucru nu chiar firesc pentru ei . Alexandra avea ochii rosii ...
    - Why so serious ? intreaba Victor zambind .
    In loc de raspuns , Adi ridica de pe masa o sapca albastra patata de sange . Tacere . Aceea era sapca preferata a lui David , prietenul Alexandrei . Toti sase erau convinsi ca David a fost prins de criminalul care dadea raite prin imprejurimi de cateva zile si pe care politia inca il cauta . Nu lovise inca in orasul lor , doar prin imprejurimi , insa se pare ca acum venise mai aproape ... Speranta lor cea mai mare in acest moment era ca David sa fie inca in viata , iar sangele acela sa provina de la o rana superficiala . Daca era asa , poate ca David era inca acolo , in zona unde Adi i-a gasit sapca , si aveau sa il gaseasca si sa il aduca acasa . Cu toate astea , ceva le spunea ca nu era chiar asa . Adi si Victor erau foarte porniti spre a il cauta , iar Simona era gata sa mearga cu ei . Cezar era prea las sa se bage in asa ceva , ii era prea frica de ce i s-ar putea intampla , Maria era prea fragila pentru asa ceva , iar Alexandra era devastata de gandul ca prietenul ei ar putea fi in mare pericol in momentul de fata , sau ar putea chiar sa nu mai fie in viata . Ochii ei goi erau plini de lacrimi .
    Adi era mai mult decat ingrijorat , era furios . David era cel mai bun priieten al lui , se cunosteau de sapte ani , iar gandul ca ceva sau cineva i-ar fi putut face ceva , l-ar fi putut rani de moarte , l-ar fi putut lasa sa moara in agonie cine stie unde , toate aceste ganduri il deprimau si totodata ii alimentau mania . Deodata , Adi sare de pe scaun si spune :
    - Gata , eu merg sa il caut ... Am gasit sapca la raul de la marginea padurii de langa oras , acolo trebuie sa fie si David , si daca mai e vreo sansa ca el sa fie in viata , eu nu o sa o las sa imi scape , merg sa il caut . Daca vine cineva cu mine , bine , daca nu , la fel de bine , eu merg oricum .
    Ceilalti au mers cu el , nedorind sa il lase singur . Lumina zilei disparea incetul cu incetul , mai aveau maxim o ora pana sa se lase intunericul . Cautau toti , fara sa stie ce aveau sa gaseasca sau daca chiar vroiau sa gaseasca ceva . Alexandra privea permanent in jos , fara un motiv aparent , cand a observat ceva stralucind pe frunza unei flori si la radacina ei ... Era sange . Cand si-a ridicat privirea a vazut exact ce nu vroia sa vada ... un trunchi de copac stropit tot cu sange proaspat , cald ... cel mai probabil era sangele lui David , insa ea nu mai avea timp sa realizeze asta , a inceput doar sa tipe cat o tineau puterile . Ceilalti , care erau la doar cateva zeci de metri distanta , au venit cat au putut de repede . In adancul lor , toti stiau ca David era mort , nu mai ezista nici un dubiu . Alexandra tremura ... in secunda urmatoare a lisinat . Maria a izbucnit in plans . Cezar , mai slab din fire , a fugit spre niste tufisuri , i se facuse rau . Simona l-a urmat imediat . Adi si Victor erau socati ... expresiile lor , ale tuturor , spuneau ceea ce ei nu indrazneau sa spuna ...
    Se lasa deja intunericul ... ceilalti au hotarat sa plece casa , toata treaba asta devenea periculoasa , insa Adi si Victor au hotarat sa ramana , sa gaseasca macar cadavrul lui David . Cei doi continuau cautarea cu ultima scanteie de speranta , fara sa stie ca erau urmariti din spatele copacilor . De la adapostul semiintunericului , criminalul ii privea si ii urmarea , ca un animal ce isi vaneaza prada . Ochii lui ce scaparau de ura dementa stateau atintiti asupra baietilor . Bocancii mari si pasul greu striveau frunzele umede si cele cateva fire de iarba inca verzi . O bucata de teava rupta , colturoasa si ascutita la un capat , pe jumatate acoperita de numeroase straturi de sange , de la cele zece victime , statea ferm in mana butucanoasa . Cu pasi de felina , e apropie de Adi . Acum era la doi-trei metri de el . Adi a auzit ceva fosnind , insa cand a realizat pericolul in care se afla , era deja prea tarziu , teava i-a intrat in spate si sangele a tasnit prin ea . Adi a cazut in genunchi , apoi s-a prabusit cu fata la pamant . Camasa ii era imbibata de sange cald , la fel si pamantul de sub el ... Vantul i-a suflat parul de peste fata , cat pentru a dezvalui o privire ingrozita , de sticla .
    Victor era paralizat de frica , insa impins de adrenalina pe care acum o simtea in sange , care il facea sa se simta ca si cum nu ar mai fi fost el , ca si cum ar fi fost sub influenta drogurilor , a luat-o la fuga printre tufisurile care ii zgariau mainile pana la sange . Insa el nu mai simtea , singurul lui gand era sa scape cu viata . Alerga spre oras , spre civilizatie , locul unde putea primi adapost si ajutor . Din partea opusa insa , venea Simona cu intentia sa ii convinga pe cei doi sa se intoarca , fara sa stie ca astfel isi punea viata in pericol . In graba lui , Victor s-a trantit in Simona . "Fugi !!! " a strigat el si si-a continuat bulversat traiectoria . Simona nu a realizat pericolul si in loc sa fuga a ramas acolo , privind-ul pe Victor alergand printre copacii acum mai rari si mai mici . In urmatoarele doua secunde a vazut o ditamai namila in spatele ei . Ceva ascutit i-a strapuns mana si in acelasi timp un tipat de teroare i-a strapuns corzile vocale . A incercat sa fuga dar , ca o pisica ce se joaca cu soarecele , criminalul se juca cu ea si nu o lasa sa plece . I-a scos teava din mana si i-a infipt-o in picior . In momentul contactului dintre metal si carnea ei , Simona a simtit o caldura neplacuta raspandindu-i-se in tot corpul , apoi piciorul i-a amortit . Dar o durea , o durea ingrozitor . S-a prabusit imediat . Ucigasul s-a napustit asupra ei pentru a da lovitura finala . Fata a incercat in zadar sa se apere cu unghiile , pumnii si picioarele , in cateva secunde , teava grea i-a patruns prin craniu cu o forta remarcabila , zdrobindu-i cutia  craniana si strivindu-i creierul . A murit pe loc ... a ramas acolo cu ochii lipsiti de stralucire si de orice expresie . O dara fina de sange ii siroia din coltul gurii , stralucind in lumina lunii . Umbrele sinistre ale copacilor tremurau peste cadavrul ei . Ucigasul plecase dupa Victor.
    Cat timp fusese ucisa Simona , Victor aproape ajunse in oras . Ochii ii erau plini de lacrimi , isi pierduse trei prieteni dar stia ca daca vrea sa scape cu viata , va trebui sa se controleze . In timp ce se gandea la asta a auzit sunete de pasi in spatele lui , departe printre copaci . Venea dupa el . Pulsul incepea sa ii accelereze , ii batea mai tare ca oricand . Alerga atat de repede , incat isi arunca practic picioarele in fata si in spate pentru a se deplasa . Nu alergase atat de repede in toata viata lui . In sfarsit , era intr-o zona civilizata , o trada normala si cateva case . A inceput sa strige dupa ajutor , insa nu ii raspundea nimeni . Pasii se auzeau acum mai aproape . Nu se mai auzea nimic , absolut nimic inafara de vantul care misca incet frunzele muribunde si cativa greieri singuratici . Aerul mirosea a sange si cumva a moarte . Era un miros subtil si totusi atat de prezent in aer , incat ii provoca lui Victor ameteala . Presiunea crestea din ce in ce mai mult , iar Victor respira din ce in ce mai greu . Statea in mijlocul strazii . Singurele surse de lumina erau cateva felinare ce imprastiau o lumina galbuie , oarba , pe o raza mult prea mica si luna care incepea deja sa se acunda dupa nori . Linistea fu intrerupta de un zgomot in spatele lui . Inainte de a-si da seama ce se petrece , teava i-a intrat in gamba . A izbucnit intr-un urlet de o intensitate aproape inumana , apoi a cazut pe asfaltul rece . Capul i s-a izbit cu brutalitate de pamant . Niste localnici au iesit atunci sa afle ce se intampla si au vazut un barbat masiv , purtand o geaca uzata de piele si un fes bleu-marin extragand ceva din piciorul unui adolescent prabusit in strada . Sotia localnicului a inceput sa tipe in timp ce el alerga spre baiat . Criminalul o luase la fuga printre copacii pe jumatate goliti de frunze . Mergea spre rau .
    Luna disparuse acum de tot sub nori . Sange proaspat se scurgea de-a lungul tevii . Cadavrul Simonei era exact asa cum il lasase . Ii ridica mana si o lasa sa cada lipsita de viata . O apuca de picioare si o taraie prin frunzele umede . Simona avea acum frunze in par si pe haine . Lasa in urma o dara lata de sange . O duse langa rau si o arunca neglijent peste cadavrul lui Adi . Pleca apoi in josul raului , unde copacii deveneau mai desi . Se intoarse de acolo cu o roaba veche si ruginita . Ii arunca pe amandoi in roaba , unul peste altul . Piciorul lui Adi atarna in partea stanga , lovindu-se de roata la cate un hop . Capul deformat al Simonei atarna si el , aproape cazand si picurand sange la fiecare secunda . La fiecare perturbare mai puternica se ridica putin , parca privind-ul pe criminal si cerand o explicatie , insa in urmatoarea fractiune de secunda carea la loc , lovindu-se de marginea roabei .
    Intre timp , localnicii care l-au Salvat pe Victor au chemat politia si o ambulanta . La spital s-a descoperit ca rana lui Victor era destul de grava , dar piciorul inca ii putea fi salvat . Tanarul a fost operat si cusut , apoi internat intr-un salon separat . La 15 minute , cand s-a trezit din anestezie , Victor a fost , desigur , bombardat de intrebari .


Partea a doua va veni dupa data de 11 iulie . [apropo de titlu , va avea mai multa legatura cu partea a doua]


.

[ Insert stupid unrelated title ]

    Salut , lume [ lumea = cele maxim 10 persoane care o sa citeasca asta ... sunt foarte optimista :D ]Am decis sa o las asa pe Sally , pentru moment . Dar nu va agitati [nu ca v-ati face voi griji , sau ceva :) ] , voi publica alte povesti pana decid sa o readuc pe Sally la viata  . Daca am putin noroc , public una diseara , daca nu , maine . Salutari din hawaii .

Pauza :D

    Hi everyone , Ce faceti , cum va merge , cum va e viata  ? Nu voi scrie in ultimele 12 zile , pentru ca merg in tabara ... Eu ma bucur si probabil va bucurati si voi , avand in vedere ca scapati de massurile mele . Oricum , daca cineva vrea sa afle ce se mai intampla cu Sally [nu cred ca vrea cineva , dar inca mai am un pic de optimism in mine] , lasati un comentariu ... si daca se poate sa imi spuneti si de ce vreti sa stiti [ daca vreti ] , v-as fi recunoscatoare . Daca vad ca e cineva interesat , poate scriu maine partea a 4-a , daca nu , o las pe Sally in pace . Apropo , cu ocazia unei postari mai normale , vreau sa va multumesc celor care mai vizitati din cand in cand blogul asta <3 . Firma noastra va multumeste si va ureaza sarbatori fericite !

Sally - 3

    Sally se trezeste si tot ce vede e lumna rasaritului patrunzand violent prin perdeaua prea transparenta . Isi aminteste bine ce a visat , dar cel mai bine ii revine in minte imaginea lamei cutitului , o starlucire sinistra , un rosu atat de vibrant , sangele reflectand lumina lunii si ranjetul dement al ucigasului . Decide totusi sa lase toate astea la o parte , la urma urmelor a fost doar un cosmar , nu e cazul sa faca din asta o tragedie . Se linisteste si se imbraca rapid , aproape fara sa se gandeasca la ce pune pe ea . Dintr-un motiv anume , nu stie de ce , se simte mult mai agitata decat ar recunoaste vreodata ca este . Merge in baie pentru rutina zilnica , si atunci isi vede reflexia pentru prima oara in acea zi , iar ceea ce vede o surprinde . Arata obosita , chiar epuizata . Insa ea stie ca a dormit destul de mult . Oricum , prefera sa creada ca e doar o intamplare . In plus , se intampla chiar de ca oamenii sa se trezeasca cu fete obosite , nu e prima si nici ultima persoana care trece prin asa ceva , deci va ignora toate astea si isi va petrece ziua ca o persoana normala , intr-un mod foarte normal , va fi o zi in care se petrec doar lucruri normale , fara vise ciudat de realiste si violente si fara oameni carora li se topesc fetele , nimic iesit din comun . Asa ca merge in bucatarie , increzatoare in propriile forte si in normalitatea zilei . Va lua un mic dejun satios , apoi va deschide televizorul si se va uita la o emisiune sau la un film sau la orice altceva se difuzeaza . Da , suna perfect , perfect normal ... plictisitor , monoton , dar normal . Nu are ce sa mearga rau ... totul e bine , life's good ... Asa ca Sally intra in bucatarie si il vede pe tatal ei citind un ziar ... nimic ciudat la asta .

    -Sally , ai auzit ? 

    -Ce , ce sa aud ? raspunde Sally pasiva .

    -"Spencer Marshal ucis de criminalul misterios" ... e ciudat , asculta : "Tanarul a fost gasit in aceasta dimineata mort pe proprietatea unui localnic , Tyler Scott , care , mergand dimineata ca sa isi verifice cultura de pomi fructiferi l-a vazut zacand fara viata , cu o lovitura mortala de cutit in piept . Tanarul avea doar 16 ani , iar parintii lui indurerati se roaga acum ca ucigasul sa fie prins si pedepsit cum se cuvine " . Destul de aiurea . Adica , cine ar ucide un adolescent de 16 ani asa , fara motiv ? E destul de periculos faptul ca e inca in libertate . Sa nu mai iesi din casa singura pana dispare tipul ... sau tipa ... din peisaj , ai inteles ? 

    Nici un raspuns ... 

    - Sally , eu vorbesc singur aici ? 

    Sally era deja in camera ei , stand in coltul patului , cu barbia in genunchi . Asa ceva nu era posibil , cum ar fi putut sa viseze ea moartea acelui Spencer , ce legatura avea ea cu toate astea , aveau toate evenimentele astea ciudate legatura cu venirea ei in Coventry ? Atat intrebari si nici un raspuns consistent . Dupa 10 minute , cand s-a mai linistit - chiar daca linistit e prea mult spus - s-a intors la micul dejun , sperand ca tatal ei sa nu o intrebe ce a patit , pentru ca nu avea nici un raspuns credibil pentru el . Ce ar fi putut sa ii spuna , ca acu aproape o sapamana vazuse fata unui barbat de pe strada topindu-se in timp ce el "zambea" detasat si ca aeara visase stirea de pe prima pagina ? Nu , nu ii putea spune asa ceva , in nici un caz . Ar fi crezut ca fiica lui si-a pierdut complet mintile . Cu peranta ca tatal ei nu va fi curios in legatura cu nimic , Sally incepe sa manance . 

    - De ce ai plecat asa adineaori ? 

    - Asa cum ? 

    - Nu fa pe proasta , Sally , nu ma pacalesti . Ce se intampla ... il cunosteai pe Spencer asta ? 

    Tatal ei tocmai i-a oferit raspunsul perfect pe tava ; i-ar spune adevarul , dar prefera sa lase asta pe mai tarziu ... mult mai tarziu ... poate niciodata , da , ar fi perfect daca nu ar trebui sa ii spuna vreodata .

    - Da , il cunosteam ... 

    - Oh ... imi pare rau atunci .

    - E ok , tata ... e ok . 

    - Esti sigura ca esti bine ? Nu pari in apele tale .

    - Da , sunt doar ... obosita .

    Scuza universala , oboseala . A ajutat-o , totusi in acest caz , tatal ei a crezut-o , asa ca Sally s-a retras in camera ei din nou . Nu mai stie ce sa creada si ce sa faca ... Chiar in acel moment , un tiuit puternic , un sunet ce seamana cu zgariatul cu unghiile pe tabla sau cu furculita pe o farfurie , doar ca mult mai intens , aproape asurzitor ii explodeaza in partea dreapta a creierului , apoi se muta incet in partea stanga . Aproape imediat se transforma intr-un ras , mai mult un chicotit , la fel de deranjant , care o face pe Sally sa tipe disperata , cat o tin puterile . Zgomotul acela infernal e atat de puternic , incat o face pe Sally sa simta o presiune ciudata in urechi si in mijlocul capului . Tipand in continuare , cade brusc pe podea si se chirceste , acoperindu-si urechile cu mainile . Tatal ei trage speriat de usa , incercand sa o deschida . Nu poate . Sally a inchis-o . A inchis-o , uitase de asta .. de ce nu a lasat-o deschisa , ce a fost in capul ei ? ... nu stie , probabil nu se astepta ca asa ceva sa se intample . Zgomotul creste in intensitate , iar Sally se panicheaza si isi inclesteaza mainile in jurul capului . In neatentia si disperarea ei , nici nu observa ca si-a zgariat un obraz si ca si-a rupt o mica parte din lobul urechii stangi ... sunetul e din nou acel tiuit ingrozitor , si continua sa fie tot mai prezent in capul ei . Sare in picioare , e confuza , nu stie incotro sa o ia , tiuitul nu o lasa sa gandeasca . Incepe dintr-o data sa dea cu pumnii si picioarele in usa , si , intr-o incercare si mai disperata de a iesi , incepe sa zgarie usa si isi rupe o complet doua unghii . O durere ascutita ii patrunde prin mana si ii ajunge pana in maxilar . Sangele e acum imprastiat pe usa si pe tricoul ei ... Vederea lui o face sa lesine pe loc .

Va urma 

Sally - 2

    Sally e paralizata langa fereastra . Nu ii vine sa isi creada ochilor . Ea este cea mai sceptica persoana pe care a cunoscut-o vreodata , nu a crezut niciodata in supranatural , iar acum toate principiile pe care isi construise viata de pana atunci sunt zgduite din temelii . Stabilitatea ei mintala a incasat o lovitura de proportii , dar inca se tine bine , asa ca Sally se foloseste de acea simpla "terapie" , atat de folositoare , si anume autosugestia . In ciuda faptului ca , in adancul ei stie ca ceea ce a vazut nu a fost doar rodul imaginatiei sale , continua sa nege totul . Se indreapta tremurand spre pat spunandu-si "Mi s-a parut , mi-a venit soarele ala de dimineata in ochi ... da , asta trebuie sa fie , soarele ... oricum , asa ceva nu e posibil ... ochi care se topesc pe fata cuiva ... e ridicol , e imposibil , cine ar crede ca asa ceva e real ? Nimeni , mie doar mi s-a parut ca vad ceea ce am ... ce mi s-a parut ca vad ... asaaa .... " . Merge in bucatarie si se aseaza incet pe unul din scaune , isi sprijina capul intre palmele inca tremurande si priveste in gol . Vrea sa isi lase mintea tulburata sa se calmeze , vrea sa se desprinda de lumea aceasta si sa plece undeva , oriunde altundeva , sa uite de toate ; vrea sa isi recapete atitudinea degajata de acum cateva minute ... totusi , sa stea aici holbandu-se la puncte intamplatoare de pe pereti nu o ajuta cu absolut nimic , asa ca decide sa traga un pui de somn . Nu e obosita , pentru ca abia s-a trezit , dar spera ca atunci cand se va trezi va fi totul bine si va uita totul ... da , sa doarma ar fi o idee buna ... Ajunge in camera ei , cade in patul dezordonat si inchide ochii . Incepe sa respire din ce in ce mai incet , incepe sa se relaxeze din ce in ce mai mult , pana cand , in cele din urma isi golste mintea de orice gand si adoarme in sfarsit .
     Viseaza . Viseaza intuneric , bezna absoluta si o singura mana scheletica , acoperita doar cu o pielita de culoare caramizie , dotata cu unghii maronii-galbene , cu un aspect atat de bolnavicios si batran , incat o fac pe Sally sa simta nevoia sa vomite . Mana aceea inainteaza , si inainteaza , si inainteaza spre ea pana cand fata aproape ca ii simte unghiile scarboase impregnandu-i-se in piele . Nu se poate misca , o forta invizibila o tine in loc , iar gandul ca acea chestie ar putea sa o atinga ii provoaca numai repulsie si dezgust . Devine din ce in ce mai agitata si un strigat disperat despica membrana fina de tacere ce o inconjoara . Se trezeste . Nu a dormit decat o ora , dar a fost destul ca sa isi dea seama ca ceva se inampla . Nu avusese cosmaruri de la 7 ani , de cand si-a vazut cainele calcat de un camion ... Dar in mintea ei , si cosmarul acesta a fost doar o intamplare , nimic semnificativ , iar sentimentul ciudat pe care il simtea , ca si cum ceva nu foarte placut avea a se intample , si sentimentul acela era doar din cauza cinei pe care poate nu o digerase bine, sau poate din cauza stresului , din cauza mutarii , sau , cine stie ... poate pur si simplu nu ii prieste ceva din locul asta , orasul si toate astea . In momentul acela , tatal ei intra in camera si o vede stand inerta pe patul nefacut , uitandu-se la el cu expresie faciala ce nu dezvaluie nimic bun .O intreaba ce are , de ce a dormit atat , daca se simte rau ... nu primeste nici un raspuns ... se apropie de ea , si o intreaba ingrijorat : "Sally , ce ai patit" . Atunci ea tresare . A fost atat de absorbita de propriile ganduri , incat nu si-a observat tatal intrand in camera . Acum ca  el e aici , ea incearca sa ii explice ca totul e bine , ca nu are nimic , ca e doar obosita si stresata din cauza mutarilor , chiar daca , in strafundurile subconstientului sau stie ca e ceva mai mult de atat , dar e mult prea ingrozita de necunoscut , asa ca daca nu poate recunoaste in fata propriei persoane ca ceva se intampla , daca nu cu locul acesta , cel putin cu ea , atunci cum ar putea recunoaste asta in fata tatalui sau ? Nu , nu poate , pentru ca in mintea ei , asa ceva nu exista . Nu accepta aceste idei si gata .
    In urmatoarele zile , nimic iesit din comun nu a avut loc , totul a decurs intr-un mod foarte linistit , iar Sally aproape dase uitarii evenimentele trecute . Era liniste , totul era perfect , fata incepuse sa se acomodeze cu orasul , incepea sa ii placa aici , asta pana intr-o noapte in care un comar mai realist decat orice vis pe care l-a avut vreodata i-a tulburat somnul pana atunci atat de linistit . Sally a visat ca era intr-o padure , mai mult ca o adunatura de copaci , care era prea mica pentru a fi supraapreciata ca fiind o padure , dar oricum , locul era inconjurat de copaci , tot felul de arbori inalti si lunguieti , ale caror frunze se tineau cu ultimele puteri de crengi ... pamantul si frunzele deja intrate in putrefactie de sub picioarele ei erau imbibate de apa de ploaie . A auzit fosnetul ud si si ruperea catorva crengute in spatele ei . Cand s-a intors a vazut un barbat masiv tinand in mainile butucanoase un cutit de bucatarie , simplu , mic , dar mortal in mainile unei asemenea namile . Abia atunci si-a dat seama ca uriasul acela a trecut prin ea , ca si cum ea nici nu ar fi fost acolo si s-a indreptat spre un tanar de aproximativ 15-16 ani . Tanarul respectiv era paralizat de frica , se ruga pentru viata lui , isi implora ucigasul sa il lase in viata . Acesta , insa , a ignorat complet tot ce a zis baiatul . Cu un amonte gigantic de sange rece , i-a infipt cutitul in cavitatea toracica si i-a strapuns plamanul drept , apoi l-a intors cu satisfactie de doua ori in sensul opus acelor de ceasornic si l-a smuls dintre coastele baiatului , improscandu-si hainele si o parte din copacii din jur cu sange . Apoi sta pur si simplu acolo , privindu-l pe tanar sangerand de moarte si zbatandu-se in agonie . Sally priveste si ea mai mult impotriva vointei proprii . Criminalul ridica lama cutitului in bataia lunii , care se reflecta in pata uniforma de sange proaspat care o acopera . Un ranjet feroce se contureaza pe fata oribila a ucigasului . Sally vrea sa se trezeaca din acest vis oribil . Dorinta ii este indeplinita . Se trezeste agitata , obosita , cu lacrimi curgandu-i neoprite pe obraz ...

Va urma 

Sally - 1

   Coventry , 1993

    O atmosfera cenusie a pus stapanire pe oras si pe imprejurimile lui . Ploaia continua sa ude asfaltul dur de aproape patru ore . E a doua ora a dupa-amiezii si totusi norii densi de ploaie ofera o tenta de semiintuneric . Acesta este de departe cea mai monotona si totusi cea mai inspirativa priveliste pe care a vazut-o Sally vreodata . Cu un mic efort , ea e desprinde din scaunul vechi , dar comod , de langa  fereastra si , totodata , din starea de melancolie pe care i-o induce ploaia si se indreapta lenesa spre bagajele inca neatinse . Le arunca o privire dezinteresata si decide sa amane despachetarea lor inca putin , doar cat sa se intinda putin pe patul din stanga ei . E un pat mic , pentru o singura persoana , dar care , in mintea obisita a fetei , pare urias , pufos , numai bun ca ea sa se afunde in el .  Se arunca peste astenuturile curate si noi , si un miros de levantica ii inunda narile . E atat de placut , ar putea sta asa o vesnicie . In timp ce trece din lumea noastra spre cea a viselor , i e pare ca salteaua e atat de moale , incat a putea foarte usor sa treaca prin ea . I se pare ca salteaua e facuta din ceva pufos , delicat , insa nu ceva lumesc , e o senzatie straina si cu toate acestea neobisnuit de placuta . Materia aceea ciudata se dezintegreaza cumva , iar moleculele sale se transforma in molecule de aer ... iar Sally acum pluteste deasupra a toti si toate , se simte usoara , mai usoara decat un balon de sapun si e purtata de o briza placuta , dulce de vara ... e dusa ..departe , departe , spre nicaieri si spre oriunde , cand ... 

    - Sally , vino in bucatarie ! 

    Vocea puternica a tatalui sau o smulge din neant si o arunca cu brutalitate inapoi in patul care acum parca a devenit mai putin comod decat inainte .Se uita buimaca la ceasul de mana , care ii da de inteles ca a dormit cinci ore . Vrea sa adoarma inapoi , e epuizata dupa drumul de 16 ore . Fara sa vrea intra din nou in starea dintre vis si realitate , e gata sa treaca din nou dincolo , pe taramul linistii , propetimii , pe taramul viselor ei , insa vocea tatalui sau ii strapunge din nou timpanele : 

    - Sally , in bucatarie , acum , cineva vrea sa te vada ! Si daca se poate , vino azi , daca nu iti cer prea mult , multumesc frumos ! 

    Ea bombaneste ceva si incepe sa rascoleasca valiza mare si plina de haine de langa usa in cautarea unui tricou . Intr-un sfarsit , ajunge in bucatarie , unde il vede pe tatal sau Luke Palmer stand la masa cu un batran simpatic , inalt si inca in putere , dupa cum se vede . E ingrijit si are un aer foarte elevat . Batranul se intoarce catre ea si ii spune : 

    - Buna seara , domnisoara Palmer , numele meu este Alfred Brewer , profesor de mitologie la Universitatea  Coventry . 

    - Imi pare bine sa va cunosc , domnule Brewer .

    Conversatia continua , insa este una formala si neinteresanta . A fost prima conversatie a lui Sally cu persoana despre care nu stia ca avea sa o ajute pe viitor mai mult decat si-ar fi imagnat . Dupa ce domnul Brewer a plecat , Sally a depachetat bagajele , pastrand o urma de dezinteres , ce persista de la ora doua , de cand s-a lovit de problema bagajelor prima oara . A adormit tarziu , dar datorita oboselii , a adormit usor si a avut un somn linistit , fara sa aiba vreo idee asupra a ceea ce avea sa se intample a doua zi . 

    Razele soarelui de dimneata ii mangaie obrazul , pentru ca , peste doua minute sa isi reverse neplacut lumina in ochii ei adormiti , sa ii faca pupila sa se contracte dureros si sa o trezeasca . Sally se ridica in capul oaselor si , dupa cateva momente in care vede doar o ceata translucida , provocata in ochii ei de catre lumina deranjanta , isi da seama ca e intr-o camera straina . Se uita nedumerita in jur , apoi isi aminteste ; s-a mutat , nu mai locuieste in Ohio , acum e in Coventry , da , s-a mutat ieri , da , si a vazut acea priveliste interesant de monotona . Acea priveliste ... ceva dinauntrul ei o impinge parca spre fereastra ca sa o revada . Imaginea pe care o vede este aceeasi si totusi este cu mult diferita . Da , ii lipseste ceva , ii lpsesc picaturile grele de ploaie , semiintunericul acela cu un ciudat efect de calmant , iar ei ii lipseste starea necesara pentru a identifica ceva special , orice . Asta pana cand un strain de pe strada , un barbat de aproximativ treizeci de ani ii arunca o privire maligna , din care scapara o rautate amestecata cu o anume pofta satifacuta . Zambetul i se lateste , metamorfozandu-se intr-un ranjet hidos ce lasa vederii colti parca aruncati la intamplare in cavitatea sa bucala , iar irisul se amesteca cu pupila si cu restul ochiului sau stang , facundu-l sa aiba culoarea unui verde inchis gretos . celalalt ochi se topeste si curge pe fata lui , devenind o substanta albicioasa si gelatinoasa . Sally e paralizata de spaima , nu stie cum sa reactioneze ... temura ca un pui de pasare cazut din cuib si ramas singur in ploaie ... clipeste o singura data , iar aratarea e din nou un om normal care nu se uita la ea cu ochi deformati si malefici , care nu ranjeste sadic , si care isi vede detasat de drum , balanganindu-si servieta formala in fata si in spate ... Sally ramane blocata in fata ferestrei . 

      Va urma